Je donne des vacances à mon cœur

Poate că da, fac şi eu parte dintre acei oameni ticăloşi ce provoacă foarte multă durere… Nu mă mândresc de fel cu asta. Dar poţi cere cuiva să-ţi ofere timpul şi sentimentele dacă simte că locul lor nu e acolo?

Şantaj sentimental. Dacă a observat că tot primeşte refuzuri şi amânări, şi-a confecţionat o problemă şi m-a sunat cerându-mi ajutorul cu glasul gâtuit de câteva lacrimi imaginate. Ştia că mereu se poate baza pe ajutorul meu, că aici găseşte întotdeuna o vorbă bună şi un umăr pe care să-şi aştearnă lacrimile provocate inevitabil de deziluzii în dragoste. Dar din păcate, a forţat cu bună ştiinţă limita prieteniei noastre dorindu-şi alături mai mult decât dragostea mea de prieten, aşa că situaţia este vădit alta. Refuzul şi răceala mea au provocat un status în care se spunea că da, cine a spus că încrederea nu trebuie dată toată dintr-o dată, nu era prost. Şi încrederea mea de prieten nu a fost trădată? Sau deja asta nu mai contează?

Da, poate că fug de o relaţie aşa cum şi-ar dori să construim, poate că ţin prea mult la independenţa mea şi deocamdată prefer să mă contopesc în clipe frumoase fără urmări, în flirturi fără concluzii finale… Ştiu că sunt un suflet ticălos, dar deocamdată nu am mai multe de oferit. Îmi voi primi răsplata, ştiu şi asta, dar nu vreau să dau speranţe când în mine se zbate certitudinea inexistenţei unui viitor luminos. Nu aici…

Nu înţeleg cum reuşesc să atrag în jur atât de mulţi oameni care îmi oferă iubire pe tavă tocmai în momentele cele mai nepotrivite. Totul stă în sincronizare: iubim oameni, există oameni care ne iubesc, dar dacă nu există sincronizarea sentimentelor, ce sens au compromisurile? Nu sunt oare doar o amânare a suferinţei? De ce unii preferă minciuna în locul adevărului?

Prieteniile între un el şi o ea sunt foarte alunecoase. Mai mereu se întâmplă ca unul dintre cei doi să-şi dorească mai mult de la celălalt şi de cele mai multe ori dispare ceea ce îi lega din cauza acestor dorinţe. De ce să nu alegem prietenia dacă ştim că sentimentele nu ne sunt împărtăşite? Un prieten îţi poate rămâne alături o veşnicie şi îţi poate dărui iubire necondiţionat. Totul e să ştii unde să te opreşti.

Cu siguranţă mi se va spune că există excepţii, dar daţi-mi voie să-mi exprim părerea: aşa-zisele excepţii fie au dorinţele bine ascunse, fie au ştiut să înţeleagă situaţia şi să o accepte, fie cei doi nu au devenist suficient de apropiaţi. Aşadar, nu prea există excepţiile respective, scoţând din calcul situaţia în care unul dintre cei doi nu este straight.
PS: în caz că varianta în franceză a melodiei vă încâlceşte înţelegerea, aici găsiţi şi varianta subtitrată în engleză.

Later edit: videoclipul ăsta mi-a adus aminte că-mi e dor să zbor: cu cerul departe, chiar dacă pământul e la sute de metri dedesubt. Linişte, întinderi neînchipuite şi vântul, care se lasă tăiat de aripi de planor…