Then, there’s you

10/03/2010 at 23:31 Lasă un comentariu

Aşa e, după toată lipsa de aşteptări, după tot zbuciumul nepotolit, dar oarecum resemnat, ai fost tu. Spun ai fost, vezi, semantica deja mi-a trădat gândurile. Spun ai fost, deşi încă mai eşti…

Dar o ştim prea bine amândoi că lucrurile şi-au pierdut sensul. Dintr-un inbox prea plin de speranţe, visări, dorinţe şi extaz, nu ne-a mai rămas decât o voce pierdută uneori în difuzoare alienate de gheaţa ce le străbate. Ştiu, suntem ocupaţi şi ştiu, avem probleme de rezolvat, dar cred că au fost mereu, doar că eram prea ocupaţi să le dăm importanţă. Şi cât de frumos mai era!

Dar nu putem să continuăm să prohodim sentimente moarte, nu putem să mâncăm coliva defunctei noastre relaţii la infinit… Mi-e greu… iar tu parcă te încăpăţânezi din ce în ce mai tare să faci să fie totul la fel! Nu poţi… n-ai cum… Ne-am desincronizat paşii fără să ştim poate, dar au rămas aşa prea multă vreme ca să mai fie redată cadenţa sincronului cu un simplu salt jovial…

La scăderea totului din toate, n-a mai rămas decât ce nu se poate: povestea noastră scrisă cândva, dintr-un nor de dorinţe cu răsunet de muzică  şi-un sărut furat pe nişte scări.

Entry filed under: acorduri de gând, Bruma de iubiri uitate. Tags: , , .

Acorduri de gând Veşnicia noastră ce-a fost

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Vizitatorii


%d blogeri au apreciat asta: