Je donne des vacances à mon cœur

05/09/2009 at 01:13 16 comentarii

Poate că da, fac şi eu parte dintre acei oameni ticăloşi ce provoacă foarte multă durere… Nu mă mândresc de fel cu asta. Dar poţi cere cuiva să-ţi ofere timpul şi sentimentele dacă simte că locul lor nu e acolo?

Şantaj sentimental. Dacă a observat că tot primeşte refuzuri şi amânări, şi-a confecţionat o problemă şi m-a sunat cerându-mi ajutorul cu glasul gâtuit de câteva lacrimi imaginate. Ştia că mereu se poate baza pe ajutorul meu, că aici găseşte întotdeuna o vorbă bună şi un umăr pe care să-şi aştearnă lacrimile provocate inevitabil de deziluzii în dragoste. Dar din păcate, a forţat cu bună ştiinţă limita prieteniei noastre dorindu-şi alături mai mult decât dragostea mea de prieten, aşa că situaţia este vădit alta. Refuzul şi răceala mea au provocat un status în care se spunea că da, cine a spus că încrederea nu trebuie dată toată dintr-o dată, nu era prost. Şi încrederea mea de prieten nu a fost trădată? Sau deja asta nu mai contează?

Da, poate că fug de o relaţie aşa cum şi-ar dori să construim, poate că ţin prea mult la independenţa mea şi deocamdată prefer să mă contopesc în clipe frumoase fără urmări, în flirturi fără concluzii finale… Ştiu că sunt un suflet ticălos, dar deocamdată nu am mai multe de oferit. Îmi voi primi răsplata, ştiu şi asta, dar nu vreau să dau speranţe când în mine se zbate certitudinea inexistenţei unui viitor luminos. Nu aici…

Nu înţeleg cum reuşesc să atrag în jur atât de mulţi oameni care îmi oferă iubire pe tavă tocmai în momentele cele mai nepotrivite. Totul stă în sincronizare: iubim oameni, există oameni care ne iubesc, dar dacă nu există sincronizarea sentimentelor, ce sens au compromisurile? Nu sunt oare doar o amânare a suferinţei? De ce unii preferă minciuna în locul adevărului?

Prieteniile între un el şi o ea sunt foarte alunecoase. Mai mereu se întâmplă ca unul dintre cei doi să-şi dorească mai mult de la celălalt şi de cele mai multe ori dispare ceea ce îi lega din cauza acestor dorinţe. De ce să nu alegem prietenia dacă ştim că sentimentele nu ne sunt împărtăşite? Un prieten îţi poate rămâne alături o veşnicie şi îţi poate dărui iubire necondiţionat. Totul e să ştii unde să te opreşti.

Cu siguranţă mi se va spune că există excepţii, dar daţi-mi voie să-mi exprim părerea: aşa-zisele excepţii fie au dorinţele bine ascunse, fie au ştiut să înţeleagă situaţia şi să o accepte, fie cei doi nu au devenist suficient de apropiaţi. Aşadar, nu prea există excepţiile respective, scoţând din calcul situaţia în care unul dintre cei doi nu este straight.
PS: în caz că varianta în franceză a melodiei vă încâlceşte înţelegerea, aici găsiţi şi varianta subtitrată în engleză.

Later edit: videoclipul ăsta mi-a adus aminte că-mi e dor să zbor: cu cerul departe, chiar dacă pământul e la sute de metri dedesubt. Linişte, întinderi neînchipuite şi vântul, care se lasă tăiat de aripi de planor…

Entry filed under: Refuz. Tags: , , , , , .

Mă revolt, deci exist Ştiam foarte bine de ce mă întorc

16 comentarii Add your own

  • 1. dansarmasan  |  06/09/2009 la 09:08

    Mi-ar placea sa dezvolti putin: ” în mine se zbate certitudinea inexistenţei unui viitor luminos. Nu aici…”

    Ma mai intereseaza semantica: „că-mi e dor să zbor” – ai zburat cu planorul? 😀

    Răspunde
  • 2. Nuştiucum  |  06/09/2009 la 14:04

    Dap, am zburat şi nici nu se compară cu parcul de distracţii (asta pt că încă n-am vizitat un parc de distracţii adevărat). Să vezi cum te apropii în viteză de pământ, apoi să treci la mustaţă pe deasupra unui acoperiş, pentru ca mai apoi să vezi lumea cu susul în jos. Urmează paraşuta, dar nu ştiu când, că deja s-a cam stricat vremea.

    Păi… momentan aşa simt. Cel puţin în direcţia unei relaţii cu acea persoană, iar eu nu sunt genul compromisurilor: dacă mă implic în ceva, înseamnă că sunt gata să ofer tot ce am de oferit. Simplu, fără complicaţii.

    Răspunde
  • 3. dansarmasan  |  06/09/2009 la 19:23

    Neat! Intr-o zi, pe cand aveam vreo 6-7 ani eram in apropierea unui camp de pe care decolau planoare. Mi-am smuls mana din mana lu’ taicamio si am inceput sa alerg dupa un planor care era miscat inspre diagonala de decolare. A reusit sa ma prinda abia dupa ce am atins coada planorului :D. Am niste fantezii de vreun an cu wingsuits – sti tu: dinalea ca si veveritele zburatoare :).

    Aha… eu il luam pe „nu aici” strict spatial (pe harta). Ce sa-i faci… fiecare conecteaza totul cu ce-i macina propria persoana iar pe mine ma macina ca nu-mi prea vad viitorul in Romania.

    Despre politica ta sentimentala/relationala o sa fiu scurt: respect.

    Răspunde
  • 4. lecsyaro  |  07/09/2009 la 08:32

    Nu ai facut decat ceea ce simti, dar a fi inteles este mult prea departe de realitate … egoismul face parte din fiecare, desi putini sunt cei care o recunosc …

    „Nu înţeleg cum reuşesc să atrag în jur atât de mulţi oameni care îmi oferă iubire pe tavă tocmai în momentele cele mai nepotrivite. Totul stă în sincronizare: iubim oameni, există oameni care ne iubesc, dar dacă nu există sincronizarea sentimentelor, ce sens au compromisurile?”

    Stii, lucrurile nu vin cand vrem noi, nu suntem niciodata pregatiti … cararile vietii sunt intortocheate … 🙂

    Un inceput de saptamana frumos!

    Răspunde
  • 5. Nuştiucum  |  07/09/2009 la 13:57

    Păi, poate mergem la anu să zburăm prin munţi. La Cheile Turzii văzusem nişte paraşutişti, dar sigur găsim cam în toţi munţii.

    Iar cu planorul se rezolvă mai uşor, doar că anul acesta deja s-a cam stricat vremea.

    Răspunde
  • 6. dansarmasan  |  07/09/2009 la 21:29

    Lead the way! 🙂

    Am avut experiente aeriene cu avioane de pasageri – jet si elice si cam 15 metri inaltime, ancorati, intr-un balon. Am mai „sarit” cu parasuta de pe turn de antrenament… dar a fost cam slaba senzatia pentru ca n-am avut pic de cadere libera.

    Totusi, cele mai aeriene experiente le am atunci cand is eu aerian si ma lovesc de obiecte sau fac chestii de nush cate ori pentru ca alunec in tot felul de ganduri.

    Răspunde
  • 7. Nuştiucum  |  08/09/2009 la 00:12

    Îmi place starea asta „aeriană”, deşi de obicei realismul şi pragmatismul mă subjugă. Probabil de aceea m-aş refugia la nesfârşit într-un râu de adrenalină.

    @lecsyaro: nu, nu vin când ni le dorim, dar dacă vin în momente nepotrivite şi de la persoane nepotrivite, degeaba mai vin… Ok, ne fac să ne simţim bine, măguliţi poate, dar până la urmă duc în aceeaşi direcţie: îţi dai seama că egoismul tău răneşte pe cineva. And then what? îţi calci pe suflet să nu sufere ceilalţi, sau treci de constatarea egoismului şi îţi vezi liniştit de drum?

    Răspunde
  • 8. lecsyaro  |  08/09/2009 la 09:15

    Daca intrebarea imi era adresata mie, cu siguranta mi-as fi vazut de drum. La inceput, poate, putin trista, rusinata, desi e mult spus … iar viata apoi isi va relua cursul … 🙂

    Răspunde
  • 9. briza  |  09/09/2009 la 12:36

    “Nu înţeleg cum reuşesc să atrag în jur atât de mulţi oameni care îmi oferă iubire pe tavă tocmai în momentele cele mai nepotrivite.” -> of, e atat de simplu, e vorba de niste legi universale: primesti atunci cand nu oferi si gasesti atunci cand nu cauti…
    dupa aceeasi logica, persoana potrivita o vei gasi atunci cand vei fi deja angajat intr-o relatie cu altcineva (care parea persoana potrivita la momentul inceperii relatiei)…
    ironic…

    Răspunde
  • 10. Nuştiucum  |  09/09/2009 la 13:28

    Sau care nu părea potrivită, dar părea suportabilă şi de preferat în locul singurătăţii :D.

    Ştiu, se întâmplă şi toate au o logică. Şi mai ştiu că nimic nu e întâmplător…

    Răspunde
  • 11. dansarmasan  |  09/09/2009 la 23:51

    Asta cu nimic nu e intamplator… nush ce sa zic. Daca o iei ca aproape totul e rezultatul alegerilor tale si ale celorlalti… da sunt cam de acord. Nu prea exista intamplare. Cateodata imi doresc sa existe destin – asta pentru ca vad n alegeri in jurul meu si majoritatea is super interesante. Apoi ajung intr-o stare in care habar n-am ce sa aleg pentru ca mi-ar conveni oricare.

    „Sau care nu părea potrivită, dar părea suportabilă şi de preferat în locul singurătăţii :D.” Oh man… sper ca vorbeai in numele altora pentru ca mie mi-a placut mai mult: „iar eu nu sunt genul compromisurilor: dacă mă implic în ceva, înseamnă că sunt gata să ofer tot ce am de oferit. Simplu, fără complicaţii.”

    Răspunde
  • 12. Nuştiucum  |  10/09/2009 la 03:09

    Nu, mă gândeam la legea atracţiei, primeşti ceea ce transmiţi, întâlneşti oameni la care te gândeşti, cunoşti oameni de la care ai multe de învâţat, chestii de genul ăsta. Cât despre persoana care „părea suportabilă”, with the available information, I predict that you assumed well: I stick to NO compromises in this area 😀 ;).

    Răspunde
  • 13. dansarmasan  |  10/09/2009 la 20:07

    We need to stop that insider jokes once and for all :P. Sa inteleg ca-ti place TED? 🙂

    Răspunde
  • 14. Nuştiucum  |  10/09/2009 la 21:03

    Să înţeleg că mă înţelegi… hmmm… tricky 😛

    Răspunde
  • 15. dansarmasan  |  11/09/2009 la 21:12

    „I know that you believe you understand what you think I said, but I’m not sure you realize that what you heard is not what I meant.” Howard Thurman
    Sper doar sa nu fie asa intelegerea noastra. Desi… nici ca-mi pasa. Atata timp cat eu cred ca ma intelegi si tu crezi ca te inteleg, we’re cool. 😛

    Răspunde
  • 16. Nuştiucum  |  12/09/2009 la 01:20

    We are! the rest doesn’t matter 😉

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Vizitatorii


%d blogeri au apreciat: