Şi dacă…

19/07/2009 at 18:19 Lasă un comentariu

… nu te-aş fi-ntâlnit, absolut din întâmplare, altcuiva cu siguranţă, tot la fel i-ai fi zâmbit… ***

Superman a fost de vină. Mi te-a pus în faţa ochilor şi altceva n-am mai văzut. Nu ştiu cine eşti, nu te pot citi, ai paginile lipite şi mi-e frică să nu trag prea tare şi să se rupă. Mi-e frică şi totuşi nu mă pot îndepărta. Ca un lucru foarte ciudat, mă fascinezi şi mă atragi tot mai mult în pânza ta de păianjen, ţesută cu trudă în seri de singurătate, după modele reci sau cinice, cu îngrozitoare dureri de cap. Iar la un moment dat, ai fost atât de aproape, încât am avut impresia că te pot atinge… nu fizic, nu tactil, nu chimic…

Tu ai fugit deja… habar nu am de ce te-ai apropiat totuşi… ce sperai să găseşti şi te-a cuprins dezamăgirea? sau teama? Parcă ai fi o balanţă ce înclină talerele în mod diferit de la o clipă la alta. Ba înclini să mă alinţi şi să-mi săruţi tandru obrazul, ba înclini să mă priveşti rece şi să te îndepărtezi ca şi cum ţi-aş face rău. Iar eu… eu mă îmbujorez de fericire când înclinaţia talerului mă favorizează şi mă cufund în întuneric atunci când nu…

Aşadar, ce lucru mare că-ntr-o zi te-am întâlnit, când nu poţi fi fericit absolut din întâmplare? ***

*** versuri adaptate după Gelozie, de George Topârceanu.

Entry filed under: lamentări, pentru tine. Tags: , , .

Între două gări Prostia mea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Vizitatorii


%d blogeri au apreciat: