Degetele mele te-au cunoscut

12/07/2009 at 20:49 Lasă un comentariu

În globul meu de sticlă mereu este loc pentru doi. Nu ştiu de ce, aşa sunt eu, mai nuştiucum. În cavitatea mea toracică, mereu creşte presiunea atunci când se uită la mine şi inima pompează de parcă ar vrea să-i facă transfuzie exact atunci şi acolo. Oare celălalt trup ar tolera sângele meu îmbâcsit cu bucăţi mari de iubire?

Îi cuprind capul în mâini şi îmi trec degetele răsfirate prin parul nici blond, nici şaten, îi simt tâmplele zvâcnind în strânsoare şi nu vreau să-i dau drumul. Aş sta o veşnicie sa-i pipăi fiecare fir de păr, chiar şi pe cele decolorate din diverse cauze, să-i simt ţeasta mişcându-se molatic şi plină de graţie ca o pisică şireată. Să-mi inund simţurile cu parfumul aparte, pufos şi cald, să-i ating din greşeală urechea, să persist în greşeală, să-i zăresc doar în treacăt ochii căprui invadaţi de imensitatea pupilei, să închid ochii şi să-i sărut virtual fruntea brăzdată de vreo trei linii puţin întrerupte.

Dezamăgirea nu vine niciodată fără un preambul dulce de răsfăţ şi dorinţe aprinse în tot atâtea clipe topite şi scurse ca-n picturile himerice ale lui Dali. Suferinţa, n-ar mai avea farmec dacă n-ar exista aceste voit-plăsmuite amăgiri. Iar noi fără suferinţă nu ne putem edifica, nu ne putem desprinde sufletul înţepenit într-un corp luat cu împrumutul cândva şi pe care, nu se ştie când, trebuie să-l returnăm. Suferinţa este mai necesară decât fericirea însăşi.

În singurătate descoperim cele mai ascunse colţuri de suflet şi cele mai aprigi nevoi. În singurătate realizăm cât de multe, sau cât de puţine avem de oferit. În singurătate transmitem cele mai puternice semnale Universului, pentru ca mai apoi cineva, acea posibilă viitoare dezamăgire, să le recepteze şi să-ţi furnizeze lumina necesară fotosintezei. Căci pentru fotosinteză, acea stare în care luminezi până şi cea mai obscură parte din tine, ai nevoie de celălalt suflet.

Mă întreb, dacă ai ştii că luminez de fiecare dată când îmi apari în preajmă şi inima pompează hotărâtă să te inunde, ai renunţa la întunericul tău pentru o clipă de fotosinteză?

Entry filed under: pentru tine. Tags: , , .

Nu mai plouă Între două gări

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Trackback this post  |  Subscribe to the comments via RSS Feed


Vizitatorii


%d blogeri au apreciat: